EDUCATIA
MUZICALA - EDUCATIA OMULUI
ARGUMENT:
Un spatiu fara cultura si arta este un
spatiu mort, fara identitate. Valoarea
unui spatiu este data de oamenii care il locuiesc. Talentele trebuie
descoperite si indrumate inca din scoala. Orientarea catre arta inca din
copilarie, cand sufletul este permeabil si recepteaza tot ceea ce i se ofera,
ca un sol fertil, poate fi considerat chiar o obligatie acelor responsabili
pentru a-i obisnui cu esentele lumii...
CUM? pot auzi copii nostri chemarea artei
CINE? sunt cei responsabili pentru modelarea fina a sufletelor lor.
CAT ? de mult inseamna educatia estetica in
conturarea unor personalitati complexe si complete, definite de calitati care
sa-i poarte frumos prin viata ,iata intrebarile care ne framanta si la care ar
trebui sa cautam raspunsuri grabnice cum
copii trebuie sa fie dusi de mana acolo
unde arta se manifesta ca o gradina inflorita.
CINE ?
simplu ! dascalii si parintii.
Ei sunt datori sa le insufle dorinta de frumos
autentic, sa-l caute, sa-l creeze si sa-l cultive deopotriva.
CAT? Foarte mult pentru ca arta veritabila
foloseste stari si concepte valorice pe care le induce si celor care le
imbratiseaza.
Scoala- cea mai
rentabila investitie a unei natiuni, a
contribuit la pastrarea si consolidarea fiintei noastre nationale si
universale.
In amplul proces de
reforma in care este angrenat invatamantul romanesc, educatiei muzicale ii
revine un rol special.
Educatia muzicala
contribuie la formarea unei personalitati armonioase, sensibile si creative,
capabila sa-si exprime prin muzica sentimentele si ideile, sa comunice cu
semenii, sa vibreze afectiv la valorile artei muzicale.
Procesul educatiei
muzicale este o activitate complexa , continua, sistematica si unitara, care
incepe in copilarie si se termina la sfarsitul
vietii.
Pentru a defini mai cuprinzator
si exact scopul educatiei muzicale in scoala, este necesara insasi precizarea
denumirii obiectului de studiu, care a variat de-a lungul timpului in functie de scopul fixat: Cantul, cantul si muzica, manifestandu-se tendintele de limitare a continutului
obiectului la activitatea de cantare si invatare de cantece sau la insusirea
unor notiuni de teorie a muzicii.
Denumirea de educatie
muzicala , acceptata in tot mai multe tari, este mai adecvata, mai complexa, ea deplasandu-se accentual de la
teorie la cunostintele elementare de notatie, si solfegiere, spre cunoasterea,
intelegerea, simtirea si trairea muzicii ca fenomen artistic, emotional,
spiritual.
Pornind de la premisa ,ca
elevii nostrii nu trebuie educati pentru lumea de azi, pentru ca nu stim cum va
fi lumea lor, ci doar trebuie sa fie invatati cum sa se adapteze, putem realiza
pentru ei si impreuna cu ei, educatia estetica si artistica.
Educatia artistica este
o parte componenta a educatie estetice, ce opereaza numai cu valorile artei si
utilizeaza o metodica adecvata fiecarui gen de arta: literatura, muzica, pictura,
sculptura, teatru.
Scopul educatiei
estetice consta in formarea conduitei si constiintei estetice prin realizarea
premiselor pentru intelegerea, receptarea ,integrarea valorilor estetice.
Aflata in stransa
legatura cu obiectivele educatiei estetice si anume: sensiblizarea individului
la frumos, formarea capacitatilor de apreciere a frumosului, dezvoltarea
sentimentelor si convingerilor artistice, formarea deprinderilor de pastrare si
promovare a valorilor estetice,
dezvoltarea sensibilitatii afective -aparitia noii programe de muzica reprezinta fara
indoiala momentul unei abordari
novatoare in didactica educatiei muzicale, determinate cauzal de elementele de
noutate pe care aceasta le impune.
Modernizarea curriculara
este un demers teoretic si practic, care se finalizeaza cu decizii ferme
referitoare la destinul multor generatii de tineri.
Curriculumul Educatie
muzicala va permite armonizarea valorilor personale intru-un model socio-uman
si un ideal educational pe care
generatiile de astazi sa le imbratiseaze cu drag, avand totodata,o semnificatie
extensiva , deoarece subsumeaza toate componentele de invatamant. Putem vorbi
aici de : competente, valori si atitudini, continuturile invatarii, metodologia
de predare-invatare –evaluare etc.
Statutul curriculumului
este sustinut de urmatoarele caracteristici: centrarea pe competente, pe
elev,continuturi flexibile, pe invatarea activa, pe nevoile si interesele
elevului,evaluarea performantelor.
Pornind de la premisa
ca artele in general au o efect benefic in ceea ce priveste dinamizarea vietii
copilului, in eliberarea lui de complexe, in declansarea creativitatii,
sensibilitatii , imaginatiei, curriculumul Educatie muzicala, a fost structurat
in conformitate cu criteriile moderne, unul dintre ele fiind realizarea
disciplinaritatii- a impletirii intr-un mod fericit, prin cooperare –coordonare
atat a disciplinelor artistice cat si a celor apartinand altor domenii, la
niveluri interdisciplinare, pluridisciplinare si transdisciplinare.
Putem vorbi astfel, despre
relatiile ce se creeaza intre: muzica si matematica, muzica si fizica, muzica
si filosofie, muzica si artele plastice, muzica si literatura etc.
În opinia lui G. Văideanu, interdisciplinaritatea „implică un anumit grad de integrare între
diferitele domenii ale cunoaşterii şi între diferite abordări, ca şi utilizarea
unui limbaj comun permiţând schimburi de ordin conceptual şi
metodologic”. Interdisciplinaritatea este o formă de cooperare între discipline
ştiinţifice diferite, care se realizează în principal respectând logica
ştiinţelor respective, adaptate particularităţilor legii didactice şi-l
ajută pe elev în formarea unei imagini unitare a realităţii, îi dezvoltă o
gândire integratoare.
Interdisciplinaritate in plan muzical, realizeaza o
simbioza la nivel superior a unui sau mai multor domenii prin care se poate
ajunge la un continut comun, cum ar fi : literatura muzicala, cu genul de opera, unde isi dau mana toate
artele, sincretismul fiind la loc de cinste. Relatii de interdisciplinaritate
se pot realiza in domeniul muzicii culte
cu cel al folclorului, artelor
plastice, dans. Se creaza astfel o
legatura intre muzica cu poezia populara exprimata prin : cantece din folclorul
copiilor,cantece de leagan, cantece patriotice, se poate realiza o alianta
intre cuvant si muzica bisericeasca sau muzica culta.
Legatura fericita intre muzica si
teatru este intalnita in genul muzical opera, opereta ,musical, totodata
creandu-se o comuniune perfecta intre limbajul coregrafic si limbajul muzical prin
dansurile ritualice, dansurile de societate, muzica de balet, varietatea
dansului modern, printre activitatile de invatare numarandu-se:vizionare de
spectacole auditia muzicala, comentariul muzical la portretele personajelor
principale, in baza celor audiate.
Un rol important le revine artelor
plastice care, prin teme comune dau
nastere la adevarate capodopere muzicale si plastice cum ar fi : peisaje
muzicale si plastice, realizarea unui
desen ca posibilitate de a reda in culori cele audiate ,exercitii de asociere a culorilor la temele
muzicale audiate etc.
O alta asociere fericita este cea dintre
muzica si istorie,religie sau natura, realizata
printr-o multitudine de activitati de
invatare cum ar fi: interpretarea vocala a unor cantece despre istoria
neamului, inspirate din traditiile si datinile strabune, analiza mijloacelor si
procedeelor de redare a imaginii naturei in muzica, eseuri cu tema Natura-sursa de inspiratie pentru
compozitori.
Astfel, pot lua nastere
teme interdisciplinare cum ar fi: Toamna
de Octavian Goga-lb.romana, Domnita
Toamna-ed.plastica/ed.tehnologica, Toamna
in livada-stiinte, Toamna –cantec
la ora de educatie muzicala. Alte subiecte posibile ar mai putea fi: Craciunul Pastele
la romani, anotimpurile.
Interdisciplinaritaea, in educatia muzicala inseamna
o frumoasa calatorie prin arte si stiinte in vederea realizarii a unor idealuri
si obiective comune. Ea poate fi practicata cu usurinta de profesorii cu o experienta
pedagogica bogata, ce detin o viziune ampla asupra problemelor culturale,
sociale , artistice, dar si tinerii pedagogi aflati la inceput de drum trebuie
sa tinda spre interdisciplinaritate in procesul de instruire prin:alcatuirea de
teste de evaluare cat mai originale prin introducerea la orele de educatie
muzicala a cat mai multor metode si
strategii didactice menite sa capteze tanarul educabil si sa-i stimuleze
imaginatia si nu in ultimul rand creativitatea. Pot fi astfel utilizate in mod
frecvent, jocurile didactice de formarea
a competentelor specific muzicale, de stimulare a spiritului creativ, de
socializare, ilustratia muzicala etc.
Nu exista metode bune sau rele, ci metode ce pot fi adecvate sau nu
situatiei, Orice modalitate uniformă de predare este evident,
nesatisfăcătoare, de vreme ce fiecare elev este atît de diferit (Howard
Gardner.In contextul unei tehnologii didactice moderne, metodele de predare
trebuie sa asigure finalitatea educationala si sa corespunda continutului
propus sa acopere necesitatile elevilor ,sa activeze procesele de gandire sa sa
dezvolte spiritul de cooperare intre elev-elev si elev –profesor, sa-i ajute sa
se adapteze la viata.
Educatia muzicala, disciplina scolara ,
are ca scop final performanta in educatia artistica ca parte componenta a
culturii spirituale. Notiune de educatie muzicala, artistica este interpretata
ca proces individual continuu de autodesvarsira a personalitatii omului .
Educatia omului si nu a muzicianului- iata
dezideratul disciplinei Educatia muzicala in invatamanatul preuniversitar.
Referinte
bibliografice:
C.Cucos, Pedagogie generala, Editura Polirom-
Iasi, 2000
G.Aldea, G.Munteanu, Didactica
Educatiei muzicale in invatamantul
primar ,Bucuresti, 2005
Consilliul
National pentru Curriculum, Ghid
metodologic, aria curriculara Arte, Bucuresti, 2002
I.Nicola,Tratat de pedagogie scolara, Editura
Aramis, Bucuresti, 2000
I.Nicola,
D,Farcas, Teoria educatiei si notiuni de
cercetare pedagogica,Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti 1997
